Sfântul Mare Mucenic Mina este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, cunoscut ca grabnic ajutător al celor nedreptățiți, al celor păgubiți și al celor aflați în necazuri. Era de neam egiptean și a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, când creștinii erau prigoniți cu asprime pentru credința lor în Hristos.

​

Tinerețea și viața în oaste

Sfântul Mina a fost crescut în credința creștină și, ajungând la vârsta tinereții, s-a înrolat în oastea romană, slujind ca ostaș sub stăpânirea tribunului Fermilian, în cetatea Cotuan (Cotyaeum) din Frigia, Asia Mică.

În vremea aceea, împărații au dat poruncă în toate provinciile ca toți cetățenii imperiului să se închine zeilor păgâni, iar cei care refuzau să fie omorâți. Prigoana s-a răspândit pretutindeni, iar multe biserici au fost distruse.

Văzând toate acestea, Fericitul Mina n-a mai putut răbda nedreptatea și nelegiuirea celor ce se închinau idolilor fără suflet. Nevrând să fie părtaș la păgânătate, el a părăsit dregătoria ostășească și s-a retras în munți, alegând viața pustnicească.

Acolo, Sfântul petrecea în rugăciune, post și meditație, slujind neîncetat lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul de orice patimă. Se hrănea cu puțin, dormea pe pământ și își îndrepta inima neîncetat către Hristos, pe Care Îl numea „Împăratul și Comandantul vieții mele”.

​

Mărturisirea credinței

După o vreme, în cetatea Cotuanului s-a organizat un mare praznic păgânesc în cinstea zeilor, cu jocuri, alergări și petreceri. Mulțime de oameni s-au adunat, iar atmosfera era una de nelegiuire și batjocură.

Văzând aceasta cu duhul, Sfântul Mina s-a aprins de râvnă dumnezeiască și a coborât din pustie în cetate. S-a suit pe un loc înalt, în mijlocul mulțimii, și a strigat cu glas puternic, citând cuvintele Scripturii:

„Venit-am către cei ce nu Mă caută pe Mine, arătat M-am celor ce nu întrebau de Mine!” (Isaia 65, 1).

Toți au rămas uimiți de îndrăzneala lui. Ighemonul cetății, Piros, a poruncit să fie prins și adus înaintea sa. La întrebarea „Cine ești tu?”, Sfântul a răspuns cu tărie:

„Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Împăratul cerului și al pământului!”

Recunoscut de un ostaș care fusese odinioară camaradul său, Sfântul a mărturisit deschis că a părăsit oastea pentru a nu se face părtaș idolatriei. Mărturisirea lui a stârnit mânia ighemonului, care l-a aruncat în temniță.

​

Mucenicia Sfântului Mina

A doua zi, Piros a încercat să-l facă pe Sfântul Mina să se lepede de Hristos, promițându-i bogății și dregătorii dacă va aduce jertfă zeilor. Sfântul a refuzat cu hotărâre. Atunci a fost dezbrăcat, întins la pământ și bătut fără milă, încât trupul i s-a umplut de răni și sânge.

Dar el răspundea cu seninătate:

„Muncile acestea mai mult mi se par ușurare decât durere, căci Hristos este cu mine și mă întărește.”

A fost apoi spânzurat și zgâriat cu unghii de fier, ars cu făclii aprinse, iar rănile i-au fost frecate cu păr aspru. În toate aceste chinuri, Sfântul nu înceta să se roage și să-L mărturisească pe Hristos.

Văzând că nu-l poate birui, ighemonul i-a poruncit să fie târât peste cuie și cârlige de fier, iar la sfârșit i s-a tăiat capul cu sabia, trupul său fiind aruncat în foc.

După stingerea focului, credincioșii au adunat cu evlavie sfintele sale moaște, le-au uns cu mir și le-au așezat în patria sa, Egiptul, unde mai târziu s-a ridicat o biserică în cinstea lui.

​

Cinstirea și minunile Sfântului

În veacurile următoare, Sfântul Mina a devenit unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Egiptului și ai întregii lumi ortodoxe. Multe minuni s-au săvârșit la mormântul său din deșertul de lângă Alexandria, în locul numit astăzi Mariut.

Acolo, în vechime, se afla o mare mănăstire și un oraș creștin care purta numele său – Sfântul Mina (Abu Mina) –, unde veneau pelerini din toate colțurile lumii. Numeroase vase, amfore și icoane purtau inscripția „Sfântul Mina, ajutătorul celor nedreptățiți”, semn al evlaviei creștinilor de atunci.

Și astăzi, Sfântul Mare Mucenic Mina este cinstit ca ocrotitor al celor asupriți, al celor care își caută dreptatea, al celor păgubiți și al celor care călătoresc. Mulți credincioși au mărturisit ajutor grabnic primit în momente grele, mai ales atunci când au fost furați sau nedreptățiți.

​

Moștenirea duhovnicească

Pilda Sfântului Mina este o chemare la curaj, dreptate și credință neclintită. El ne învață că adevărata biruință nu se câștigă prin sabie sau putere omenească, ci prin statornicie și iubire pentru Dumnezeu.

Rugăciunea către Sfântul Mare Mucenic Mina rămâne până astăzi o mărturisire de încredere în ajutorul divin:

„Sfinte Mare Mucenice Mina, grabnic ajutător al celor păgubiți, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să ne izbăvească din toată nedreptatea și primejdia, și să ne dăruiască pace și mântuire sufletelor noastre.”